A doua zi dupa Boboteaza, la 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul; prin acest sobor intelegem adunarea in biserica a tuturor celor care, slavindu-L pe Dumnezeu, il cinstesc si-l lauda pe cel care L-a botezat pe Hristos in Iordan, pe cel mai mare postitor si rugator dintre oameni, pe Proorocul si Inaintemergatorul Domnului, pe Sfantul Ioan Botezatorul - glasul celui ce striga in pustie.
Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut cu sase luni inaintea lui Iisus, in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron si era ruda cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana. Nasterea lui Ioan - din parinti batrani si sterpi - a fost una minunata, ca rod al rugaciunilor indelungate ale parintilor sai, fiind vestita de catre Arhanghelul Gavriil lui Zaharia in timp ce acesta slujea la templu. Ingerul Domnului i-a descoperit acestuia atat numele fiului ce se va naste (Ioan - "Dumnezeu este milostiv”) cat si gradul de curatie al vietuirii lui.
Chiar inainte de a se naste, Sfantul Ioan Botezatorul remarca prezenta lui Iisus "tresarind de bucurie" in pantecele mamei sale, cu prilejul vizitei Sfintei Fecioare Maria la verisoara sa Elisabeta.
La scurt timp de la nastere, cand tiranul Irod, in nebunia sa, a ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani, Fecioara Maria a fugit cu Pruncul Iisus in Egipt, iar Elisabeta cu Ioan, in muntii Iudeii. Murind mama sa la scurt timp, Ioan a trait singur in pustie timp de aproape 30 de ani.
Sfantul Ioan a trait o viata aspra de infranare, fara a manca paine si nici a bea vin - el se hranea doar cu lacuste si miere salbatica. Sfanta Evanghelie ne mai relateaza ca imbracamintea sa era doar o haina modesta din par de camila si-si lega mijlocul cu o cingatoare de piele (Matei 3, 4).
La varsta de 30 de ani, Sfantul Ioan a fost chemat de Dumnezeu la propovaduire si a iesit din Muntii Iudeii in pustiul Iordanului, aproape de Marea Moarta, pentru a propovadui iudeilor botezul pocaintei, pentru a pregati poporul ales pentru venirea lui Mesia, pentru a-L arata lumii pe Hristos si pentru ca apoi sa-L boteze in apele Iordanului.
Insa misiunea lui nu s-a terminat la Iordan. Dupa ce a iesit Domnul la propovaduire, Ioan s-a retras in Galileea, vorbind tuturor despre Mesia ca este Hristos si mustrand faradelegile lui Irod care traia in desfranare cu Irodiada, sotia fratelui sau. Irod l-a intemnitat pe Ioan si la o petrecere cu jocuri, betii si desfranari, de ziua nasterii sale, i-a taiat capul la indemnul nerusinatei sale sotii.
Sf. Ioan Botezatorul este cinstit ca Prooroc al Celui Preinalt, ca Inaintemergator si Botezator; ca mare mucenic pentru moartea lui martirica; ca inger in trup, pentru covarsitoarea lui sfintenie. Este zugravit in icoane cu aripi ingeresti si este cinstit ca prieten al Mirelui, prieten al Mantuitorului Hristos. Mantuitorul Insusi il cinsteste pe Sfantul Ioan, ca pe un adevarat Prooroc. Iar dovada vie a acestei cinstiri este ca Iisus S-a lasat botezat de Ioan, in Iordan.
Dar ceea ce se desprinde indeosebi din toata aceasta vrednicie a sa si ceea ce impodobeste in mod deosebit chipul sau duhovnicesc, este smerenia lui adanca. Desi avea in fiinta lui atata putere incat era socotit de unii drept Mesia cel asteptat, el se apara mereu cu strasnicie si indreapta privirile tuturor spre Cel ce avea sa vina, Caruia el nu se socotea vrednic nici sa-I dezlege cureaua incaltamintelor. Mai mult decat atat, Sfantul Ioan renunta chiar si la caldura dragostei ucenicilor sai, indemnandu-i sa se faca ucenici ai lui Mesia si sa-l lase pe el: "caci Aceluia I se cade sa Se inalte, iar mie mi se cade sa ma micsorez”.
Sfantul Ioan Botezatorul ramane peste veacuri si dincolo de ele “glasul celui ce striga in pustie”, mana care ne indica cu hotarare, dar si cu capul plecat in smerenie, spre singura Cale pe care trebuie s-o urmam. Amin.