Viata acestui sfant care a trait in prima parte a celui de-al doilea mileniu al crestinismului, ca si Sf Cuvioasa Parascheva, este pe cat de simpla, pe atat de minunata. El s-a nascut in secolul al XIII-lea, in Bulgaria, in Basarabov, un mic sat aproape de Ruse, pe valea raului Lom, un afluent al Dunarii.
Inca din tineretile sale a fost un smerit pastor al vitelor satenilor, ducand o viata singuratica de rugaciune si infranare. Traditia spune ca, pe cand isi pastea turma pe malul raului de langa sat, Dimitrie a calcat din nebagare de seama un cuib de pasare, cu pui golasi in el. Om milos si cu frica de Dumnezeu, Cuviosul s-a simtit vinovat, in inima lui, ca pentru o mie de morti si si-a pedepsit piciorul care gresise, umbland descult vreme de 3 ani, vara si iarna, in semn de cainta si ispasire.
Mai tarziu, calugarindu-se, s-a retras intr-o pestera, nu departe de Basarabov, unde era si o manastire. Aici si-a continuat viata lui ascunsa sub haina de umil pastor al vitelor manastirii, incepand a trai in cele mai aspre nevointe pustnicesti. A ajuns in scurta vreme la o viata desavarsita, prin privegheri de toata noaptea, prin post aspru si metanii, prin rugaciuni neincetate si lacrimi, prin multa saracie si adanc de smerenie. Datorita ravnei duhovnicesti, Dumnezeu i-a facut cunoscuta ziua trecerii in vesnicie, astfel ca Sfantul s-a retras in pestera intre doua pietre mari si acolo si-a dat luminosul sau suflet in mana lui Dumnezeu.
Trupul sau, patruns de lumina si taria harului, n-a putrezit, iar sfintele sale moaste au fost descoperite dupa mai mult timp, prin minune dumnezeiasca. Astfel, umflandu-se odata apa raului Lom, a rupt malurile sale si s-au risipit si cele doua pietre cu moastele Cuviosului in apa, unde au stat nestiute, ascunse in prundis. Dupa oarecare timp, s-a aratat Cuviosul Dimitrie in vis unei copile din sat, bolnava de duh necurat, si i-a zis: "De ma vor scoate parintii tai din apa – aratandu-i si locul - eu te voi tamadui pe tine!” si indata copila a spus tatalui ei, care, adunand mai multi preoti, a plecat la locul aratat si a aflat sfintele moaste intregi si neputrezite ale Sfantului Cuvios Dimitrie. Acestea au fost asezate in biserica satului Basarabov unde au infaptuit multe minuni de vindecare celor care veneau acolo cu credinta. Prima persoana vindecata miraculos a fost chiar copila careia i s-a aratat in vis.
Auzind despre aceasta descoperire, domnul crestin al Tarii Romanesti a trimis preoti si boieri ca sa aduca moastele Sf. Dimitrie in Tara Romaneasca, dar acestia nu au reusit, deoarece Sfantul nu a voit sa paraseasca satul sau. Atunci domnul a poruncit sa se faca, pe cheltuiala sa, o frumoasa biserica in Basarabov, unde sa fie asezate la loc de cinste moastele Sfantului.
In vremea razboiului ruso-turc (1769 - 1774), generalul rus Petru Saltacov a trecut Dunarea si a ocupat o mare parte din partile Bulgariei, printre care si Basarabovul. Auzind despre moastele Sfantului Cuvios Dimitrie, generalul rus, om evlavios, le-a luat, cu gandul de a le trimite in tara sa, Rusia. Dar un crestin roman, bogatul si influentul boier Hagi Dimitrie, s-a rugat de acel general sa le dea Tarii Romanesti, ca despagubire pentru multimea pagubelor de razboi.
Si astfel, in 1774, moastele Sfantului Cuvios Dimitrie au fost asezate cu mare evlavie in biserica Mitropoliei din Bucuresti. Si indata a simtit tot poporul ocrotirea Sfantului, caci nu numai razboiul ruso-turc a incetat, ci si boala ciumei care era in tara.
De atunci si pana astazi, Cuviosul Dimitrie apara cu rugaciunile sale capitala Romaniei si intreg tinutul Munteniei, ca un veghetor staruitor si iubitor; nu de putine ori mantia sa pastoreasca, rupta si ponosita, a fost ca un scut impotriva cataclismelor si bolilor abatute asupra noastra.
In fiecare an, de hramul sau, Cuv. Dimitrie aduna in jurul sau multimi de pelerini veniti din toate colturile tarii si chiar din afara hotarelor; ei vin de fiecare data cu bucurie si recunostinta sa ii multumesca pentru ca primesc de la moastele sale facatoare de minuni vindecarea bolilor trupesti si pleaca usurati, senini, luminati si indreptati prin rugaciunile si binecuvantarea Sfantului.
Sa rugam pe Sf. Cuv. Dimitrie sa fie pentru noi mijlocitor in fata Preasfintei Treimi, sa ne daruiasca sanatate si mantuire,ajutor in familie si in toata lucrarea cea buna, putere duhovniceasca de a birui ispitele si necazurile, neintelegerile si neajunsurile, saracia si nesiguranta zilei de maine, pentru a spori in credinta, in nadejde si in dragoste fata de Dumnezeu si de oameni. Amin.