"Intru tine, maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioasa Maica Parascheva, duhul tau.” (Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva)
Cuvioasa Parascheva s-a nascut intr-o familie credincioasa la inceputul sec. al XI-lea, in Epivata (astazi Boiados), pe tarmul Marii Marmara, langa Kallicrateia, la aproximativ 50 km de Constantinopol.
Se spune ca pe cand avea 10 ani, Parascheva a auzit cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Impresionata, a daruit hainele sale unei fetite sarace, imbracandu-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a facut de mai multe ori, netinand seama de mustrarile mamei.
Intr-o zi, vazand o fetita sarmana, si neavand bani la ea, Cuvioasa i-a daruit chiar crucea din aur pe care o purta la gat; atunci cand servitoarea care o insotea a incercat sa o impiedice sa faca acest gest, spunandu-i ca nu este bine sa-si dea de pomana crucea, micuta Parascheva a raspuns: “Crucea ne-a invatat sa fim milostivi, si cum este posibil ca bijuteria mea scumpa sa nu poata fi folosita drept milostenie si mangaiere pentru aceasta fata saraca careia nu i se potriveste atata lipsa si saracie intr-o societate care Il are pe Hristos drept stapan?!”
Aceasta mare virtute sufleteasca a Paraschevei era reflectata si pe fata ei tanara deoarece sufletul lumineaza fata si o face foarte frumoasa. Prin urmare, a fost ceruta in casatorie de numerosi tineri bogati insa, in ciuda insistentelor parintilor si a prietenelor ei, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-si sa se retraga in pustie, a plecat fara stirea parintilor la Constantinopol. Dupa ce s-a inchinat in bisericile de aici, s-a indreptat spre Heracleea Pontului; aici Cuvioasa a gasit o biserica a Maicii Domnului, unde a petrecut cinci ani de zile in diferite nevointe.
Sfanta avea o mare dorinta de a merge la Ierusalim pentru a se inchina la Locurile Sfinte si a rugat fierbinte pe Hristos si pe Prea Sfanta Sa Maica sa o invredniceasca sa faca acest lucru. Rugaciunea i-a fost auzita si, prin randuiala lui Dumnezeu, s-au gasit unii crestini care au luat-o impreuna cu ei la Ierusalim.
Dupa ce s-a inchinat la Locurile Sfinte, a mers in pustiul Iordanului si s-a oprit la o manastire de maici.
Nu este usor a descrie cate ispite i-a adus acolo diavolul si prin cate nevointe l-a infruntat, invingandu-l. Bautura ei era numai apa si aceasta foarte putina. Ca asternut folosea o rogojina, avea o singura haina si aceasta veche si rupta. Cantarea pe care o inalta Domnului si rugaciunea erau neincetat pe buzele ei.
Culmea virtutilor ei erau infranarea si smerenia. Se straduia sa traiasca precum a trait si Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Ilie si Sfanta Maria Egipteanca vietuitoare in aceasta pustietate timp de 47 de ani. Astfel ca Sfanta Cuvioasa Parascheva s-a hotarat sa ramana in pustiul Iordanului unde gustase cele mai alese bucurii duhovnicesti.
Intr-o noapte, insa, pe cand avea 25 de ani, priveghind ca de obicei in rugaciune si asceza cu mainile ridicate catre cer, a vazut un inger luminat, care i-a spus sa se intoarca in locurile parintesti pentru a se pregati de trecerea la Domnul. Şi-a dat seama ca este o vedenie dumnezeiasca si s-a bucurat mult pentru ca se va desparti de pamant si va pleca la cer, astfel ca s-a intors in locurile natale, oprindu-se intai in Constantinopol pentru a se inchina in mareata biserica Sfanta Sofia, in biserica Maicii Domnului din Vlaherne si la alte locuri de inchinare.
Bolnava si sfarsita, s-a intors in Epivata, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici a intemeiat, conform traditiei, o obste care se ocupa cu ingrijirea saracilor si a ajutat pe cei suferinzi, pe vaduve, pe orfani, pe batrani si pe toti care erau in nevoi. Tot ea s-a ingrijit si de Biserica Sfintilor Apostoli.
A petrecut aici doi ani de nevointa, straina si necunoscuta de nimeni. La varsta de numai 27 de ani, si-a dat sufletul in mainile Domnului pe Care L-a iubit din copilarie. A fost ingropata aproape de mare, ca o straina, ea fiind curand data uitarii de catre localnici, insa nu si de catre Dumnezeu Care a proslavit-o, descoperind dupa multi ani trupul ei neputred si frumos mirositor. Astfel, fiind ingropat alaturi de ea trupul unui marinar care-si petrecuse viata in pacate si care incepuse sa miroasa urat, ea s-a aratat in vis ca o imparateasa la doi localnici, descoperindu-le locul unde era inmormantata, numele si locul ei de origine, cerand sa fie asezata intr-un loc de cinste. A doua zi, trupul neputrezit si inmiresmat al Sfintei a fost ridicat cu sobor de preoti si credinciosi si asezat in Biserica Sfintilor Apostoli din Kallicrateia unde, timp de 200 de ani, sfintele sale moaste au devenit izvor de minuni si vindecari.
Pana in anul 1641, cand sfintele sale moaste au fost cumparate cu bani grei de catre domnitorul Vasile Lupu si mitropolitul Varlaam si aduse in Moldova, acestea au cunoscut un drum lung, sinuos si presarat cu minuni, trecand, pentru diferite perioade de timp, prin mai toate capitalele Europei ortodoxe.
Cand au ajuns in Moldova, la 13 iunie 1641, moastele Cuvioasei Parascheva au fost asezate cu mare fast in Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, unde au ramas pana la incendiul din noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888 (din care au iesit neatinse, desi a ars toata lemnaria raclei si chiar salteluta de bumbac pe care erau asezate!). La inceputul anului 1889 acestea au fost stramutate in Catedrala Mitropolitana din Iasi, devenita pana in zilele noastre centrul pelerinajelor anuale de ziua Sfintei - 14 octombrie.
Sute de biserici din Romania sunt inchinate ei pentru a le ocroti, iar in nordul Greciei, in Bulgaria si Serbia credinciosii ortodocsi o cinstesc de asemenea cu mare evlavie. Aceasta mare evlavie a poporului dreptcredincios fata de Sfanta Cuvioasa Parascheva se explica tocmai prin convingerea si constatarea ca ea este mult folositoare, daruind ajutor, prin rugaciunile ei, tinerilor si batranilor, fecioarelor si mamelor, manastirilor si familiilor, bolnavilor si saracilor. Puterea ei vine din sfintenia si din bunatatea ei, adica din iubirea ei fata de Dumnezeu si fata de oameni.
Poate ca noi toti, cei care astazi, in ziua praznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva, am fost alaturi si in duhul Cuvioasei, nu ne vom mai aduce aminte de Cuvioasa decat la anul, pe vremea aceasta; dar cu siguranta ea isi va aduce aminte mereu de noi.
Sa fim convinsi ca nu ne va lasa Sfanta Cuvioasa Parascheva niciodata daca ne vom ruga, ci ne va da puterea ei de mana de om care s-a risipit pentru Dumnezeu, pentru ca noi sa nu ne risipim. Amin.