Nasterea Domnului

Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. 

Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. 

Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? 

Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: "Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel". 

Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. 

Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. 

Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. 

Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. 

Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. 

Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.” (Evanghelia dupa Matei 2, 1 - 12)

 

Nasterea Domnului, numita de noi si Craciun, care inseamna Creatia din nou a intregii suflari omenesti, este lucrarea dumnezeiasca, taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta. La Nasterea lui Hristos, cerul se uneste cu pamantul, iar ingerii se bucura impreuna cu pastorii, pentru a ne arata noua taina mantuirii oamenilor in Biserica lui Hristos, in care Liturghia savarsita pe pamant de pastorii sufletesti ai turmei cuvantatoare se uneste cu Liturghia cereasca savarsita necontenit de catre ingeri in ceruri.
 

Slavit de ingeri, strajuit de pastori si inchinat de magi, Mantuitorul Hristos coboara astazi printre oameni, luminand cu infatisarea Sfintei Sale Dumnezeiri de prunc staulul sarac din preajma Betleemului.
 

Nasterea Domnului este o minune unica, care se produce in anumite imprejurari, incat nici o minte omeneasca nu poate explica taina aceasta. Drumul de la Nazaret la Betleem, porunca Cezarului de la Roma pentru inscrierea intregii populatii din imperiul roman, greutatile intampinate cautand gazduire, adapostirea intr-o pestera; Nasterea tainica a lui Iisus in timpul noptii; vestirea ce o face un inger catre pastori; corul ingerilor ce cantau; aratarea unei stele minunate; inchinarea magilor; fuga in Egipt si intoarcerea de acolo sunt tot atatea fapte ce ne uimesc si din ele se desprind pentru noi mari invataturi pentru mantuirea noastra. 
 

Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat pe pamant si S-a intrupat in liniste si fara zarva. Dar lumea n-a observat mareata lucrare infaptuita de Dumnezeu. Oamenii erau ocupati fiecare cu treburile lui, atentia lor era indreptata spre grijile zilnice si spre zgomotoasele intamplari ale lumii. Insa treburile cotidiene nu-i multumeau pe oameni, chiar cand aveau spor. Tot mai tare se auzea „dorul duhului” dupa adevar si se simtea ca lumea, impotmolita in desertaciune si in vicii, se indrepta spre pieire. 
 

Nu doar iudeii asteptau un izbavitor, dar si dintre pagani erau in asteptarea cuiva care sa mantuie lumea de la pieire. Dar fiecare isi inchipuia in felul sau venirea acestuia si, fiind ei insisi trupesti, nu se puteau gandi la ceva duhovnicesc.
 

Nimeni nu astepta un Mantuitor bland si smerit cu inima, acoperit nu de slava pamanteasca, ci cereasca. Potrivit cu aceasta, El Se naste in pestera, intr-un marunt orasel, Betleem, in care familia bogata doar in virtuti a saracului dulgher, dreptul Iosif, sosise pentru perioada recensamantului. Negasind loc de gazduire, au intrat intr-o pestera de la marginea Betleemului, unde de obicei se adaposteau vitele in noptile friguroase. Acolo a nascut Sfanta Fecioara pe Pruncul Iisus, L-a infasat in scutece si L-a culcat in iesle. 
 

Nimeni dintre pamanteni nu-si inchipuia ca intr-o asemenea saracie va aparea Izbavitorul si ca astfel va veni la oameni Cel Ce imparateste peste toate fapturile.

Prin apropiere erau pastori care faceau de straja, pazind turmele de oi; si acestor sarmani pastori din Betleem, al caror singur izvor de intelepciune era cartea deschisa a intelepciunii lui Dumnezeu, aratata in frumusetea zidirilor Sale, un inger al Domnului le-a vestit venirea lui Hristos in trup. Si ei au vazut impreuna cu ingerul, multime de ingeri, laudand pe Dumnezeu si cantand: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire”. Pastorii au venit la Betleem, au vazut Pruncul si pe mama lui si au vestit apoi ce li s-a descoperit despre Pruncul Acesta. 
 

Iar celeilalte parti a omenirii, care nu a auzit cantarea ingereasca, prin lumina stralucitoare a stelei ce s-a aprins pe cer, cerul parca din gura i-a vestit: intru ale Sale a venit Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul care vine in lume (In. l, 11; l, 9). 
 

Cerul le-a vorbit tuturor celor care au cunoscut slava lui Dumnezeu. Dar numai regii magi, ce cautau sa descopere in cer judecatile lui Dumnezeu si erau gata sa mearga oriunde pentru a afla adevarul, au priceput glasul cerului. 
 

Strangandu-si comorile ca sa le aduca in dar Nou-nascutului Imparat, ei si-au lasat tronurile, si-au parasit pamantul natal si au plecat nestiind incotro, urmand doar mersului stelei, care le arata calea spre Imparatia cea vesnica.

 

 

Anevoioasa le-a fost calea, dar raza stelei din Betleem o lumina. Si inteleptii-magi, depasind toate piedicile, mergeau pe cararile aratate de cer, lepadandu-si voia lor proprie. Iar lumea continua sa freamate in patimile ei...
 

Dupa cum odinioara ingerii si pastorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos „cu bucurie mare“, asa si astazi, in Biserica Ortodoxa, copiii si tinerii - asemenea ingerilor, si preotii, pastori ai comunitatilor de crestini -  asemenea pastorilor de la Betleem, vestesc in Ajunul Craciunului Nasterea Domnului, cantand troparul praznicului si aratand icoana slavei Nasterii Domnului, din casa in casa, iar apoi se intorc la Casa Domnului, in biserica, sa slaveasca si sa laude impreuna, cu mare bucurie, taina Nasterii Domnului, iubirea milostiva si minunata a lui Hristos pentru oameni.
 

Irod, auzind de nasterea Vesnicului imparat, cauta sa-L omoare; negasindu-L, el a ucis multime de prunci, dar nu a reusit sa-L omoare pe Cel nascut tainic in pestera. Taina aceasta ramanea ascunsa pentru cei ce traiau dupa stihiile lumii acesteia. „El era printre oameni, dar ei nu L-au cunoscut” (In. l, 31). Ci li Se dezvaluia treptat doar inimilor curate, cautatoare a dreptatii lui Dumnezeu, gata sa lupte pentru adevar, descoperindu-Se si acelora care voiau sa-si curete inima si erau gata sa-si supuna propria voie voii ceresti. 
 

Cand S-a nascut Iisus Hristos, Ierusalimul dormea. Dormea insasi pacatul. Ii acoperea pe toti intunericul pacatului. Cel ce Se nascuse, Rasaritul cel de Sus, avea sa biruie pacatul, intunericul, lipsa de credinta, de iubire si moartea. La Intruparea Mantuitorului apune o lume si se naste alta; se stinge o imparatie a pacatului si mortii si se instaureaza alta – a mantuirii si vietii. 
 

Nasterea Fiului lui Dumnezeu pentru noi, in fiecare an, nu trebuie sa fie numai o zi de amintire istorica, ci si o zi de reculegere, examinare, inaltare, renastere, intarire sufleteasca si hotararea de a ne schimba viata de azi inainte spre a fi mai curata, mai buna, mai placuta lui Dumnezeu. Pentru a intelege corect taina Betleemului trebuie sa ne lasam patrunsi de smerenie si puritate sufleteasca si de nevinovatia dreptului Iosif si a pastorilor, care au inteles-o cu adevarat. Trebuie sa fim stapaniti de dorul cunoasterii adevarului dumnezeiesc, cum au fost stapaniti de acest dor magii. 
 

Dar noi, credinciosii de azi in ce masura intelegem? Ispitele si greutatile acestei lumi, mandria, rautatea si lacomia noastra tin sub lacate grele tot ce e frumos si bun, ca sa nu se ridice la suprafata si sa ne fie bine. Pruncul Sfant de la Betleem are puterea sa slobozeasca, sa descatuseze de sub greutatea incuietorilor tot ce este pretios, curat si sfant in fiinta noastra. 
 

Lasandu-ne patrunsi si incalziti de harul iubirii Sale, Domnul Iisus Hristos Se naste in inima fiecaruia dintre noi. Cand insa uitam adevarata semnificatie a acestei sarbatori si ne inchidem inima si viata fata de Hristos, atunci din nou El nu-Si gaseste locas in lumea aceasta… Ca si odinioara Maica Sfanta in Betleem. Craciunul are si acest rol: de a ne invata sa-I facem loc lui Hristos in viata noastra.
 

Daca dorim o viata senina si bogata in fericire trebuie sa venim cu tot sufletul nostru la pestera din Betleem, adica fiecare biserica unde se savarseste Sfanta Liturghie -  si sa simtim si sa traim taina coborarii printre noi a Fiului lui Dumnezeu si sa purtam de azi in suflet bucuria pe care au avut-o pastorii atunci cand au vazut Pruncul in iesle. 
 

Steaua de la Betleem iarasi straluceste nevazut deasupra lumii, chemand toate popoarele si pe fiecare om in parte sa-si atinteasca privirea spre cer, sus sa-si tina inima, sa cada la Noul-Nascut si sa se bucure cu bucurie mare, fiindca cu noi este Dumnezeu! 
 

Fiul lui Dumnezeu Se face Om pentru ca pe oameni sa-i inalte la ceruri, sa-i uneasca vesnic cu Dumnezeu Cel milostiv si sfant: "Hristos Se naste, mariti-L, Hristos din ceruri, intampinati-L, Hristos pe pamant, inaltati-va!“ Amin.