La inceputul Postului Craciunului, Biserica a randuit o sarbatoare inchinata tocmai Aceleia prin care a fost posibil miracolul dumnezeiesc al Intruparii Mantuitorului acestei lumi. O sarbatoare prin care o preacinstim pe Sfanta Fecioara Maria, cea care avea sa devina Maica Domnului nostru Iisus Hristos. O fiinta preacurata, o fiinta sfanta, intru care cea de-a doua persoana a Treimii celei dumnezeiesti, S-a salasluit si a luat firea noastra omeneasca.
Alegerea Mariei nu a fost una intamplatoare. Trecusera atatea generatii de oameni pana ce avea sa se iveasca „cea plina de har” – "vasul cel ales” dintru care Cel necuprins a luat trup omenesc. Ea insasi a fost rodul rugaciunii si al daruirii parintilor sai – Ioachim si Ana – oameni drepti inaintea lui Dumnezeu. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobandit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria. "Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii".
Aducandu-si aminte de aceasta fagaduinta, pe cand Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adus-o la Templul din Ierusalim, pentru a o inchina lui Dumnezeu, chiar daca era singurul lor copil.
Imbracata in cele mai bune haine, ei au condus-o spre Templu impreuna cu rudele lor. Un grup de fecioare ii insoteau, cantand psalmi si avand lumanari aprinse in maini. Iar nevazut mergeau cu alaiul multime de ingeri si Insusi Imparatul cerului si al pamantului, Iisus Hristos. La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in Templu, ingerii laudau si cantau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita a Duhului Sfant.
Cand au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Pentru a intra in Templu trebuiau urcate 15 trepte. Ritualul iudaic cerea ca iudeii sa se opreasca pe fiecare treapta, pentru a rosti un psalm. Fiind inca mica, parintii au vrut sa o ajute pe fetita sa urce treptele, rostind psalmii in locul ei. Dar, spre surprinderea tuturor, Maria, prin harul divin, a urcat repede toate treptele, fara a se mai opri conform ritualului.
Apoi, luand-o in brate marele prooroc Zaharia (tatal Sfantului Ioan Botezatorul) care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfanta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfanta Sfintelor, unde erau: chivotul legii si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor. Aici doar Marele Preot avea voie sa intre si doar o singura data pe an, dupa ce aducea jertfe pentru sine si pentru popor.
Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfanta decat Sfanta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfanta Sfintelor, cea nefacuta de mana, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sf. Ap. Pavel. De aceea a adus-o in Sfanta Sfintelor. Dupa ritualul de primire la Templu, Proorocul Zaharia a incredintat-o pe Preacurata Feciara Maria fecioarelor mai in varsta care vietuiau la Templu in partea numita “aripa fecioarelor”, unde a locuit 12 ani. Numai rugaciunea o facea in Sfanta Sfintelor.
Despre nevointa ei ingereasca in Templu ne spun sfintii Teofilact, Ghermano, Teodorit si alti parinti bisericesti. Fiind foarte luminata de Duhul Sfant aici a invatat Fecioara Maria toata Scriptura, precum si lucrul de mana. Si se mirau fecioarele celelalte de istetimea si de curatia mintii ei, caci a deprins indata toata dumnezeiasca Scriptura si tot lucrul mainilor. Si era iubita de toti pentru intelepciunea ei.
Fecioara Maria priveghea de seara pana dimineata in Sfanta Sfintelor, cugetand adanc si rugandu-se lui Dumnezeu. Acolo se ruga pentru mantuirea intregului neam omenesc. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treilea pana la al noualea, cand se ducea la locasul fecioarelor si incepea lucrul mainilor. Insa, cum spun Sfintii Parinti, pururea era in rugaciune si cugeta la legea lui Dumnezeu ziua si noaptea.
Seara la ora sase venea Arhanghelul Gavriil si-i aducea Fecioarei Maria hrana ingereasca din cer in Sfanta Sfintelor. Arhanghelul Gavriil ii talcuia si locurile mai greu de inteles din Biblie, pregatind-o pentru Vestea cea buna.
Asa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria in Sfanta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de intelepciune. Era ca un serafim pentru ca ardea cu dragoste necontenita pentru Dumnezeu, ziditorul ei, care a zamislit-o in pantecele sterp al mamei sale. Inima ei era in cer, iar trupul ei curat era in Sfanta Sfintelor, ca un inger cuvantator si dumnezeiesc careia ii slujea cel mai mare peste arhangheli, Arhanghelul Gavriil.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul semn din randuiala bunavointei lui Dumnezeu de a mantui neamul omenesc. Amintirea acestui moment sfant din viata Maicii Domnului trebuie sa ne fie un indemn puternic de a cauta sa urmam aceasta cale a bunatatii, a iubirii, a sfinteniei – calea vietii vesnice alaturi de Dumnezeu.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica este o chemare sfanta pentru toti credinciosii de a frecventa Casa Domnului in duminici si sarbatori. Sfantul Ioan Gura de Aur zice in acest sens: “Nu te departa de Biserica! Nimic nu e mai puternic decat ea! Speranta ta e Biserica, mantuirea ta e Biserica, Scriptura ta e Biserica. Ea este mai inalta decat cerul, mai intinsa decat pamantul. Nu imbatraneste niciodata, ci este pururi infloritoare”.
Maica Domnului sta mereu in genunchi inaintea Preasfintei Treimi, fiind mijlocitoarea si rugatoarea noastra calda catre Stapanul fapturii; ea se roaga pentru toate mamele crestine si pentru copiii lor, pentru toti cei ce cred in Dumnezeu si implinesc poruncile Lui, pentru pacea lumii, pentru iertarea pacatelor si mantuirea tuturor oamenilor. Amin.