"Si auzind Iisus ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea. Si parasind Nazaretul, a venit si a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si ale lui Neftali, ca sa se implineasca ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: «Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit.» De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor!“ (Sfanta Evanghelie dupa Matei 4, 12-17)
"Poporul ce sedea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in laturea si in umbra mortii lumina le-a rasarit" (Mat. 4, 16).
Cu aceste cuvinte ale proorocului Isaia arata Sfantul Evanghelist Matei ceea ce au insemnat venirea Mantuitorului din Nazaret si asezarea lui in Capernaum, langa mare, in Galileea neamurilor.
Intr-adevar, cei din Galileea erau priviti de cei din Iudeia ca fiind "in intuneric", intrucat Iudeea se socotea purtatoarea legii date de Dumnezeu lui Moisi si se mandrea cu profetii ei, cu templul din Ierusalim, pe cand despre Galileea sinedristii ii spuneau lui Nicodim "Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca prooroc din Galileea nu se ridica" (Ioan 7, 52) si despre galileeni ziceau ca nu cunosc Legea.
Dar iata ca Iisus Hristos, profetul profetilor, tocmai aici in Galileea neamurilor a venit sa-si inceapa propovaduirea si lucrarea, raspandind peste toate intinderile ei ca o "lumina mare". Aici pune Domnul inceput misiunii Sale, propovaduind si zicand: "Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor" (Mat. 4, 17).
Ecoul poruncii Sale s-a prelungit peste veacuri. Prin cuvantul Evangheliei, Mantuitorul ne cheama si pe noi la pocainta. Pocainta este reinnoirea vietii prin curatire de pacate si practicarea virtutilor. Fericirea vesnica este conditionata de felul cum se achita fiecare credincios de aceasta indatorire de a-si imbunatati continuu, din punct de vedere moral-spiritual, propria viata.
Poate unii dintre noi isi pun intrebarea: ce este imparatia lui Dumnezeu? In ce consta aceasta imparatie? Raspunsul ni-l da Sf. Ap. Pavel care zice: "Imparatia lui Dumnezeu nu e mancare, nici bautura, ci sfintenie si pace si bucurie in Duhul Sfant" (Rom. 14, 17).
Imparatia lui Dumnezeu este viata traita in Hristos. El este lumina noastra, invatatorul nostru, iar viata Lui e modelul vietii noastre, ca sa traim cu El in veci. Pentru aceea a venit Iisus Hristos pe pamant, ca sa dea lumii viata, mai multa viata (Ioan 10, 10).
Fiecare cuvant al invataturii Lui, nu este decat un indemn pentru a transforma pe omul launtric, a-l spiritualiza, a-l impaca cu Dumnezeu si a-l face sa duca o viata duhovniceasca placuta lui Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos este modelul si energia unei noi ere: era crestina, era propovaduirii Imparatiei lui Dumnezeu. Cuvantul Sau este lumina. Viata Sa este sfintenie si izvor de sfintenie. Prezenta Sa este putere si adevar.
In vreme ce profetii Vechiului Testament actionau in numele lui Dumnezeu, chemau si implorau, in diferite situatii, numele Creatorului, Iisus Hristos Domnul vorbeste si savarseste minuni in numele Sau. Daca toti profetii se considerau slujitori ai lui Dumnezeu, Iisus Hristos Se declara pe Sine egalul Parintelui ceresc:"Eu si Tatal Meu una suntem" (In10, 30)
In aceasta constiinta El porunceste slabanogului: "Ridica-te! Ia-ti patul tau si umbla" (Ioan 5, 8), si slabanogul se face sanatos. Celui orb ii spune: "Vezi!" (Luca 18, 42), si orbul primeste vederea. Ca un stapan al vietii si mortii, El porunceste mortilor sa se ridice din sicriu. Asa ceva nu se mai vazuse si nu se mai auzise intre oameni. Cuvantul Sau este menit sa innoiasca viata oamenilor, sa o lumineze.
De aceea Domnului Iisus implinind nadejdea patriarhilor si profetilor reconsidera felul de a simti si de a cugeta al omului in actualitate si in viitor.
In era crestina se cultiva capacitatea de interpretare mai in adanc a istoriei lumii.
Din inceputurile ei istoria este mers de la primul sau vechiul Adam, spre Adam cel nou (Rom. 5, 14), Iisus Hristos. In aceasta interpretare istoria nu mai este apreciata doar ca o inlantuire de conflicte, de razboaie in urma carora apar si dispar popoare pe arena ei. In Adam cel nou, viata oamenilor este ridicata pe culmea unor valori spirituale infinite. Istoria este mers al omului spre Dumnezeu, in vesnicie.
Spre acest sens superior al existentei noastre pe pamant, ne calauzeste si ne hraneste Biserica din puterile tainice ale sfinteniei.
De fapt, omul incepe viata cu sfintenie. Inca de la nastere, prin Sfanta Taina a Botezului, omul este trecut din umbra mortii vesnice in lumina mantuirii. "Cati in Hristos ne-am botezat, in Hristos ne-am si imbracat" (Gal. 3, 27). In Taina Botezului am fagaduit sa lepadam lucrurile intunericului si-am jurat credinta si iubire Imparatului luminii. Cuvantul dat la Botez suntem datori sa-l pastram si sa-l valorificam toata viata.
In Taina Spovedaniei, ca intr-un necontenit botez, Mantuitorul ne spala de pacate. Prin harurile ce se revarsa din jertfa Sa, El ne ajuta sa biruim ispitele diavolului si sa ne sfintim viata. Hristos Domnul este, si astazi si in veci, lumina lumii pentru ca El este "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, lumina din lumina", pentru ca El ne-a revelat adevarul despre Dumnezeu, despre voia Lui cea sfanta, invatatura cea dreapta despre mantuire, despre viata vesnica.
Domnul Iisus Hristos este lumina nu numai ca invatator, ci si ca model moral desavarsit pentru noi toti.
Intr-adevar, fapta buna, virtutea, bunatatea apar ca o "lumina", o lumina launtrica in primul rand . Dar si pe fata si in privirea celui ce face binele se rasfrange aceasta lumina spirituala care ii da seninatatea, ii da frumusetea. El raspandeste in jurul lui lumina bunatatii.
Domnul Iisus Hristos insa n-a fost numai Om, ci El este Dumnezeu intrupat, Dumnezeu si Om. In El este nu numai o raza a bunatatii, cum e in fiecare din noi, ci El este "Soarele dreptatii", Sfintenia insasi, bunatatea divina, din care izvoraste bogatia razelor tuturor virtutilor crestine. Cata lumina, cata caldura revarsa privirea, cuvantul, atitudinea lui Iisus, caci El si prin El ne imbratiseaza insasi iubirea divina, iubirea vesnica si nemarginita!
In El sunt concentrate toate virtutile si fiecare virtute ce infloreste in viata credinciosului este o raza din "soarele nespus" al Bunatatii divine. Pentru aceasta, trebuie sa stim ca nu este deajuns numai a vedea lumina lui Hristos pentru a ne bucura exterior de ea. Trebuie sa si voim a realiza aceasta lumina a vietii in viata noastra. Drept aceea, sa ne straduim a ne dovedi capabili si vrednici de Idealul - Hristos, Lumina lumii. Sa ne identificam, pe cat este omeneste posibil, cu invatatura si simtirea Lui. Sa-l iubim pe El, slujind oamenilor ca unor frati. In acest fel suntem si vom fi, cu adevarat "fii ai luminii"... "oameni ceresti" si putem nadajdui dobandirea luminii si in vesnicie.
Domnul Iisus Hristos e prezent si azi in Biserica Sa, in viata credinciosilor Lui. El este lumina pentru noi, pentru ca noi urmam dreapta invatatura a Bisericii Sale si poruncile Lui ne sunt "faclie picioarelor noastre". El este lumina pentru noi pentru ca prin Sfintele Taine salasluieste in noi, ne face partasi ai sfinteniei Lui, ai iubirii Lui, ai bunatatii Lui si ne ajuta prin lumina harului divin sa avem si noi simtamintele Lui, sa ne asemanam Lui, sa iubim asa cum a iubit El, sa fim buni si blanzi ca El, smeriti cum a fost El, jertfelnici si rabdatori ca El.
El este lumina si prin sfintii Bisericii, in care straluceste "lumina lui Hristos" si care ne sunt pilde si calauze spre Hristos.
De aceea Sfanta Evanghelie de azi ne cheama - de vreme ce Hristos a venit la noi ca "lumina mare", ca soare al dreptatii - sa umblam ca "fii ai luminii" (Ioan 12, 36), adica sa raspandim in jurul nostru lumina iubirii, a pacii, a dreptatii, a facerii de bine, ca viata sa fie tot mai frumoasa, mai luminoasa - si ca sa ne invredniceasca Domnul nostru Iisus Hristos si de lumina vietii vesnice, de care se bucura sfintii in Noul Ierusalim, in Biserica, in "cetatea" luminata de marirea lui Dumnezeu, de Iisus Hristos - "lumina cea neinserata". Amin.