"Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au dus la templu ca sa se roage: unul era fariseu si celalalt vames.
Fariseul, stand drept, se ruga in sine astfel: Dumnezeule, Iti multumesc pentru ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti si desfranati, sau ca acest vames.
Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig.
Iar vamesul, stand mai departe, nu indraznea nici ochii sa-si ridice spre cer, ci isi batea pieptul sau si zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului.
Va spun voua ca acesta s-a pogorat mai indreptat la casa sa, decat acela; pentru ca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel care se smereste pe sine se va inalta.” (Evanghelia dupa Luca 18, 10-14)
"Cea dintai Duminica a Triodului, a Vamesului si Fariseului, care ne pregateste pentru Postul Mare, Sfintii Parinti au mai numit-o "vestitoare a luptelor celor duhovnicesti”, pentru ca prin ea, ca o trambita, ni se vesteste pregatirea de razboi impotriva diavolilor, in postul care vine.
Primul semnal al acestei pregatiri de lupta ni-l dau cele trei stihiri, care se canta indata dupa Evanghelia Utreniei: "Usile pocaintei...", "Cararile mantuirii...", si "La multimea faptelor mele celor rele...", stihiri care ne umplu de umilinta si ne rascolesc inimile: “Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Indurat curateste-l cu mila milostivirii Tale!
In cararile mantuirii indrepteaza-ma, Nascatoare de Dumnezeu, caci cu pacate grozave mi-am spurcat sufletul si cu lenevire mi-am cheltuit toata viata mea; ci cu rugaciunile tale spala-ma de toata necuratia.
La multimea pacatelor mele celor rele, cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata zi a judecatii, ci indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ţie: Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta”.
In lumina lor ne vedem cu sufletul si cu trupul intinate de multimea faptelor rele pe care le-am facut; cu viata de pana acum irosita in lenevire, iar ziua infricosatei judecati apropiindu-se inspaimantatoare. Ce vom face?Adanca mahnire si cutremurare ne cuprinde si ne umbreste sufletul.
Dar in acelasi timp se iveste si o raza de nadejde; milostivirea cea nemasurata a lui Dumnezeu, puternicele rugaciuni ale Maicii Domnului si lucrarea curatitoare si innoitoare a Pocaintei, ale carei usi se deschid acum. Nadejdea ne intareste si ne da indrazneala sa strigam cu zdrobire de inima ca si Proorocul David: "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta!"
Cele trei stihiri ne pleaca spre pocainta si totodata ne invata cum sa o facem: intorcandu-ne la noi insine si cugetand la viata noastra pacatoasa; cu cutremur si cu teama de infricosata judecata; cu nadejde si incredere in dumnezeiasca milostivire.
Simtamintele de teama si nadejde, care ni le trezesc aceste stihiri, trebuie sa ne insoteasca nelipsit de-a lungul intregului Post; de aceea le vom auzi de acum inainte la Utrenia fiecarei Duminici pana la Duminica a cincea din Post. Amin.”
(Parintele Petroniu Tanase, Schitul Prodromu)