"Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Avraam a nascut pe Isaac, Isaac a nascut pe Iacob, iar Iacob a nascut pe Iuda si pe fratii sai. Iuda a nascut pe Fares si pe Zara din Tamar, iar Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram. Aram a nascut pe Aminadav, Aminadav a nascut pe Naason, iar Naason a nascut pe Salmon. Salmon a nascut pe Booz din Rahav; Booz a nascut pe Obed din Rut; Iobed a nascut pe Iesei. Iesei a nascut pe David imparatul. David imparatul a nascut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia, iar Abia a nascut pe Asa. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram, iar Ioram a nascut pe Ozia. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz, iar Ahaz a nascut pe Ezechia. Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia, Iosia a nascut pe Iehonia si pe fratii lui, la stramutarea in Babilon. Iar dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiil; Salatiil a nascut pe Zorobabel; Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud; Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacob, iar Iacob a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Iisus, Care Se cheama Hristos.
Deci toate neamurile: de la Avraam pana la David, sunt paisprezece neamuri; de la David pana la stramutarea in Babilon, sunt paisprezece neamuri; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos, sunt paisprezece neamuri.
Iar nasterea lui Iisus Hristos, asa a fost: dupa ce mama Sa, Maria, a fost logodita cu Iosif, si inainte de a fi ei impreuna, s-a aflat ca ea are in pantece din Duhul Sfant. Iar Iosif, barbatul ei, fiind om drept si nevoind sa o vadeasca, a vrut sa o lase in ascuns.
Pe cand insa cugeta el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, caci Cel zamislit intr-insa este din Duhul Sfant. Ea va naste Fiu si-I vei pune numele: Iisus, caci El va mantui pe poporul Sau de pacate.
Iar toate acestea s-au facut, ca sa se implineasca ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: «Iata, femeia va avea in pantece si va naste fiu si-I vor pune numele Emanuil, care inseamna Dumnezeu este cu noi».
Dupa ce s-a desteptat din somn, Iosif a facut asa cum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, pana ce a nascut pe Fiul sau Cel Unul Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus.” (Evanghelia dupa Matei 1, 1-25 - Genealogia Mantuitorului)
Duminica dinaintea praznicului Nasterii Domnului este inchinata Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului. Pericopa evanghelica de astazi - primul capitol al Sfintei Evanghelii dupa Matei, este o parte de legatura intre cele doua parti ale Sfintei Scripturi, este legatura care tine impreuna Vechiul si Noul Testament.
Pentru a dovedi ca Iisus este Mesia Cel fagaduit de Dumnezeu prin proorocii Vechiului Testament, Sfantul Evanghelist Matei ne reda genealogia lui Iisus, de la Avraam pana la Nasterea Sa si ne arata legatura trupeasca si spirituala cu inaintasii Sai.
Sfantul Evanghelist Matei imparte cele 42 de generatii cuprinse in aceasta “carte a neamului lui Iisus” in trei serii a cate 14 generatii. Numarul 14 este format din 7 plus 7 si aceasta cifra are in Sfanta Scriptura un simbolism deosebit, ea reprezinta sfintenia, plenitudinea, desavarsirea.
Prima serie incepe cu Avraam si tine pana la David, cuprinzand epoca patriarhilor si a judecatorilor, adica perioada de formare si organizare a poporului evreu.
A doua serie de generatii (de la psalmistul David pana la ducerea poporului ales in robia babiloniana) incadreaza evul regalitatii, o perioada de marire si apoi de decadere a poporului ales.
A treia serie (de la stramutarea in Babilon pana la Hristos) aminteste nume din perioada in care poporul evreu a fost condus de preoti, perioada care s-a caracterizat printr-o asteptare intensa a venirii lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii.
Majoritatea persoanelor enumerate in genealogia prezentata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei sunt persoane drepte, care au dus o viata cinstita si bineplacuta lui Dumnezeu, dar, printre ele, sunt cateva nume despre care Sfanta Scriptura a Vechiului Testament arata ca au fost oameni pacatosi.
Prin aceasta, Sfantul Evanghelist Matei ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos a venit in lume atat pentru cei drepti, cat si pentru cei pacatosi: celor drepti sa le rasplateasca sfintenia vietii lor, iar celor pacatosi sa le daruiasca iertarea de pacate si sa-i ridice, sa-i apropie, sa-i sfinteasca si sa-i mantuiasca, asemenea unui pastor care cauta si se ingrijeste de oaia ratacita. De asemenea, prezenta in lista genealogica a Mantuitorului a celor patru femei de neam strain (Tamar si Rahab, din neamul cananeenilor, Rut, din neamul moabitilor si Batseeba,din neamul hititilor) arata ca Dumnezeu a avut in vedere chemarea la mantuirea in Iisus Hristos si a celorlalte popoare, nu doar a celui evreu.
Citirea sau auzirea celor 42 de neamuri sau generatii de stramosi ai Domnului prezentati de Evanghelistul Matei ne duce in atmosfera de asteptare a tuturor celor din Vechiul Testament, care au asteptat cu dor si nerabdare implinirea protoevangheliei (Fac. 3, 15), care a fost cea dintai veste buna data de Dumnezeu protoparintilor dupa cadere, ca le va trimite un Rascumparator.
Sf. Evanghelie de astazi ne arata descendenta umana a Mantuitorului, ne descopera ca Mesia este Fiul Omului, dar tot in aceasta pericopa evanghelica - si in unitate indivizibila - ne este revelata si originea dumnezeiasca a Mantuitorului, ca Cel ce S-a nascut din Preacurata Fecioara Maria S-a zamislit de la Duhul Sfant. Pruncul Mesia care Isi are obarsia Sa pamanteasca in David, Avraam si Adam, este Fiul Omului, dar este si Fiul lui Dumnezeu.
Parintii Bisericii vorbesc in legatura cu Iisus Hristos de doua nasteri: una dumnezeiasca, inainte de toti vecii, din tata fara mama - si alta omeneasca, in timp, la plinirea vremii (Gal. 4, 4) - din mama fara tata.
Mantuitorul Iisus Hristos nu Se naste pe cale naturala din barbat si femeie, intrucat Iosif nu este tatal natural, ci tata adoptiv. Iosif Il pazeste si Il ocroteste pe Copilul nascut din Fecioara Maria, dupa cum s-a vazut mai ales atunci cand Maica Domnului impreuna cu Pruncul Iisus a trebuit sa fuga in Egipt, ca sa scape de mania lui Irod.
Pentru ca sa nu apara in ochii lumii ca Fecioara Maria naste un copil in afara casatoriei, intr-un mod pacatos, printr-o pedagogie a lui Dumnezeu, Dreptul Iosif pare ca fiind logodnicul sau barbatul Mariei. Insa, chiar atunci cand Iosif intentiona sa o paraseasca in taina pe Fecioara Maria, "ingerul Domnului i s-a aratat in vis“, spunandu-i ca Pruncul este zamislit de la Duhul Sfant, si nu dintr-o relatie pacatoasa, nebinecuvantata, cu vreun barbat necunoscut.
Totodata, ingerul ii spune Dreptului Iosif si ce nume va purta copilul: "Iisus“, nume care in limba ebraica inseamna "Dumnezeu mantuieste”. Vedem, asadar, ca numele lui Iisus Hristos are inclus in el scopul activitatii Lui pe pamant si in ceruri, si anume faptul ca El este Mantuitorul lumii.
Proorocul Isaia L-a prevestit pe Iisus Hristos ca fiind Emanuel (Isaia 7,14), care inseamna "Dumnezeu este cu noi“. Cu alte cuvinte, L-a profetit ca fiind Dumnezeu-Omul, Cel ce Se face Om pentru mantuirea oamenilor, iar dumnezeirea Lui nu se desparte niciodata de firea Sa omeneasca asumata prin intrupare.
Desi la inceput parea doar o insiruire de nume, mai mult sau mai putin cunoscute, Evanghelia acestei duminici are un profund inteles pedagogic, aratandu-ne cum, generatii de-a randul, Dumnezeu a pregatit omenirea pentru venirea lui Hristos, pana la "plinirea vremii“, pana cand poporul ales si celelalte popoare au ajuns la starea de maturitate spirituala necesara primirii si intelegerii lucrarii sfintitoare si mantuitoare a lui Dumnezeu.
Cele 42 de generatii care asteptau cu mult dor timpul mesianic sunt simbolizate in Biserica noastra si aceasta epoca a asteptarii este oarecum retraita in noi insine, in zilele Postului Craciunului. Ne simtim si noi cu patriarhii, dreptii si traitorii Vechiului Testament in atmosfera de asteptare a venirii in lumea noastra a “Pruncului Celui mai inainte de veci”, cum spune o cantare bisericeasca.
Iata de ce acum, in aceasta perioada a anului bisericesc, rasuna - in constiintele noastre treze, mai cu putere ca oricand, cuvintele Mantuitorului: “Iata stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apoc. 3, 20).
Hristos Domnul, din dragoste, S-a intrupat si din aceeasi dragoste nemarginita vine mereu spre noi. Sa nu-L lasam sa astepte in afara vietii noastre, sa nu-L indepartam binestiind ca Domnul incearca acum la poarta inimii noastre la “ceasul cinei”. El a mai batut la usa sufletului nostru si dimineata si la amiaza si poate acum bate pentru ultima data la cina, inainte de a fi venit intunericul vietii noastre - moartea - cand nimeni nu mai poate lucra, cum zice Mantuitorul.
Sa ne deschidem sincer si deplin inima si sa-L primim pe Domnul vietii si al pacii incredintate, fiindca de acolo, din adancul fiintei va da existentei noastre sensul cel mai inalt, cel mai adevarat. Iar impreuna cu ingerii sa cantam: "Hristos se naste, slaviti-L; Hristos din ceruri, intampinati-L; Hristos pe pamant, inaltati-va. Cantati Domnului tot pamantul!" Amin.